Momentul decesului unei persoane apropiate este marcat de regrete si suferinta. Riturile si traditiile sunt, de obicei, urmate pentru intreaga procedura de inmormantare. Ceea ce nu stiu insa multi romani este legat de ce prevede legea cu privire la inhumare, cum trebuie sa se desfasoare totul si ce restrictii exista in aceasta privinta.

Reglementarile nou introduse modifica numeroase aspecte. Accentul este pus, prin legislatia in vigoare, pe modalitatea in care alege fiecare persoana sa fie inmormantata. Decizia trebuie astfel respectata, chiar daca procesiunea se desfasoara cu sau fara o slujba religioasa aferenta.

Textul exact al Legii nr. 102/2014 (art. 16) cu privire la cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare din Romania specifica urmatoarele:

           
lege„Inmormantarea poate fi religioasa sau laica, precedata sau nu de incinerare. Locul si modalitatea inmormantarii vor fi conforme vointei exprimate in timpul vietii de persoana decedata, fara nici o modificare a ultimei vointe a acesteia.”

 

Acest articol extras din lege se defineste prin posibilitatea garantata de lege fiecarei persoane de a-si alege modalitatea de inhumare. Chiar daca se doreste un preot care sa oficieze o slujba religioasa sau nu, chiar daca persoana isi exprima dorinta de a fi incinerata, optiunea sta doar in puterea persoanei care a luat o decizie cu privire la acest aspect in timpul vietii.

Intr-o tara ortodoxa, in care ritualurile si traditiile sunt urmate cu sfintenie, cei care aleg sa refuze o slujba religioasa sau prefera incinerarea si inmormantarea ulterioara, nu sunt foarte bine vazuti de traditionalisti.

Biserica aduce de asemenea specificatii clare legate de o astfel de decizie: randuiala crestin-ortodoxa nu permite inmormantarea fara slujba religioasa, nici incinerarea cu preot care sa oficieze o astfel de slujba. Exista insa si exceptii – cei care trec in nefiinta ajungand incinerati in urma accidentelor, sau cazurile persoanelor decedate in alte state, in care incinerarea este obligatorie, fiind specificata clar de legile respectivei tari. In astfel de cazuri, cenusa ori ramasitele pot fi inmormantate crestineste, dupa traditia ortodoxa.

Noua lege funerara abordeaza si un aspect nu foarte dezbatut si caruia nu i s-a acordat o foarte mare atentie de-a lungul timpului: ingrijirea mormintelor. Desi exista unele cimitire ce au persoane angajate pentru astfel de lucrari de intretinere, aceasta indatorire revine in majoritatea cazurilor apropiatilor sau familiei defunctului.

Legea funerara specifica insa clar: in situatia in care un loc de veci este neingrijit si lasat in paragina timp depeste doi ani de zile, administratia cimitirului are posibilitatea de a confisca locul.

Nu doar legea funerara aduce insa modificari in ceea ce priveste procedura inmormantarii. Exista in momentul de fata si reglementari UE care interzic priveghiul acasa. Conform acestora, familia sau apropiatii care se vor ingriji de inhumarea defunctului, au obligatia de a-i depune corpul la o casa mortuara dupa o ora de la constatarea decesului.

Aceste noi reglementari au dat nastere la numeroase controverse,  parerile fiind impartite. Exista persoane care au agreat ideea de a avea libera alegere in ceea ce priveste modalitatea de inmormantare, in timp ce altele considera astfel de reglementari ca fiind o nerespectare a traditiei si ritualurilor crestin-ortodoxe.