Pentru că asta este meseria noastră și ne ocupăm zilnic de astfel de evenimente, știm cât de greu îți poate fi în aceste clipe. În acele momente vrei să fii doar tu cu tine și nu îți dorești să fii înconjurat de prea multe persoane. În astfel de circumstanțe, cuvintele sunt de prisos, indiferent ce vei spune, nu va reuși să o vindece câtuși de puțin pe persoana respectivă. Totuși, există fraze și expresii foarte des folosite, de care ar trebui să te ferești, asta dacă nu vrei să enervezi sau să provoci și mai multă durere.
Cele mai auzite vorbe atunci când mergem la o persoană în doliu, este „Știu prin ce treci. Știu cum te simți. Am trecut și eu prin asta.” Chiar dacă ai avut și tu pierderi, chiar dacă ai trecut prin momente asemănătoare, nu ai cum să-ți dai seama ceea ce simte persoana respectivă. Poate vrei să demonstrezi că ești empatic, dar în asemenea cazuri, empatia nu prea funcționează. Nicio experiență nu se aseamănă cu celelalte, fiecare om are o intensitate diferită a emoțiilor, amintiri și trăiri diferite. Pentru unii, o anumită persoană poate a însemnat mai mult, pentru alții, poate a însemnat mai puțin. În plus, o asemenea replică te poate face să fii privit cu scepticism. Persoanele îndoliate își vor spune că „ Nu ai idee prin ce trec acum. Probabil spui asta doar ca să pari prietenos.”
O altă expresie foarte des folosită de noi, ce pare că-i va ajuta pe cei ce suferă este „Lasă, bine că s-a terminat. Măcar nu mai suferă. E împăcat acolo unde este.” Această vorbă le poate aduce de obicei mai multă suferință decât alinare. În primul rând le aduci aminte de suferința prin care a trebuit să treacă persoana iubită și acest lucru îi sfâșie oarecum pe interior. În al doilea rând, îi faci să se întrebe dacă persoana respectivă chiar și-a găsit pacea. Când vine vorba de necunoscut, apar foarte multe întrebări. „Oare îi este bine acolo unde e?”, „Oare vede cât de mult sufăr?”, „Oare e bine că s-a întâmplat asta?”. Mai multe întrebări vor aduce mai multe lacrimi, de aceea este bine să evităm astfel de lucruri.
Ceea ce ar trebui să facem defapt, este să ne concentrăm mai mult pe amintiri, pe emoții, pe inteligența emoțională. Ar trebui să îi întrebăm „Ce amintiri plăcute ai despre persoana care a murit?”, „Ce îți aduci aminte și te face să râzi?”, „Ce a însemnat defapt pentru tine?”. Totodată, să ne concentrăm și pe emoțiile pe care le trăiesc persoanele îndoliate: „Cum te-a făcut acest eveniment să te simți?”, „Cum te simți de când persoana dragă a murit?”.
Dacă unele persoane vor evita complet contactul verbal, acest lucru nu ar trebui să te sperie sau să te facă să gândești că ai greșit cu ceva. Unora pur și simplu nu le place să vorbească sau au nevoie de clipe petrecute singuri. Noi știm cât de greu îți este, de aceea îți oferim servicii complete care să îți elibereze mintea de tot stresul. Acesta este ciclul vieții, și nu putem face nimic pentru a schimba asta.
